DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. – Din fr. dentaire, lat. dentarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de dinți; propriu dinților. Nerv ~. 2) Care ține de dentist; propriu dentistului. Cabinet ~. /<fr. dentaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÁR, -Ă adj. 1. De dinte, al dinților. 2. De dentist, privitor la dentist. [Cf. fr. dentaire, lat. dentarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la dinți, al dinților. 2. referitor la dentist. (< fr. dentaire, lat. dentarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÁR adj. stomatologic. (Cabinet ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dentár adj. m., pl. dentári; f. sg. dentáră, pl. dentáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dentár, -ă adj. (lat. dentarius). Anat. Relativ la dințĭ: nerv dentar, pulpă dentară, medicina dentară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink