DENTÁL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre consoane) Care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi. /<fr. dental
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÁL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează atingând cu vârful limbii dinții incisivi superiori sau inferiori. [< fr. dental].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÁL s.m. (Zool.) Moluscă marină cu capul acoperit de o cochilie deschisă la ambele capete în formă de corn. [Var. dentalium s.m. / < fr. dentale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÁL¹ s. m. moluscă marină cu cochilia în formă de cornet. (< fr. dentale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DENTÁL², -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea dinților incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii. (< fr. dental)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dentál adj. m., pl. dentáli; f. sg. dentálă, pl. dentále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dentál, -ă adj. (lat. dentalis, d. dene, dentis, dinte). Gram. Se zice despre consonantele care se pronunță punînd limba pe dințĭ, ca d, t. S.f. O dentală, o consonantă dentală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink