2 definiții pentru denemicăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
denemicăciune sf [At: PSALT. 188/30 / Pl: ~ni / E: denemica + -ăciune] (Îvr) Nimicire (1).
denemicăciúne f. (d. denemic). Vechĭ. Nimicire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: denemicăciune
denemicăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||