DENEGÁȚIE, denegații, s. f. Denegare. – Din fr. dénégation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DENEGÁȚIE s.f. Denegare. [Gen. -iei, var. denegațiune s.f. / cf. lat. denegatio, it. denegazione].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENEGÁȚIE s. f. negare în justiție. (< fr. dénégation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

denegáție s. f. → negație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

denegațiúne f. (lat. denegátio, -ónis). Acțiunea de a denega. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink