DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DENDRÍTĂ ~e f. 1) anat. Prelungire protoplasmică a celulelor nervoase. 2) la pl. geol. Depuneri de minerale în formă de arbori. /<fr. dendrite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENDRÍTĂ s.f. 1. Prelungire a neuronului; dendron. 2. (La pl.) Depozite de minerale care apar sub formă arborescentă. [< fr. dendrite, cf. gr. dendron – arbore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENDRÍTĂ s. f. 1. prelungire arborescentă, citoplasmatică a neuronului; dendron. 2. (pl.) depozite de minerale în formă arborescentă. (< fr. dendrite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dendrítă s. f., pl. dendríte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dendrít n., pl. e (vgr. dendrites, d. déndron, copac; fr. dendrite, f. Cp. cu grafit, antracit). Min. Lemn petrificat orĭ peatră fosilă cu urme de ramurĭ. – Și dendrită f., pl. e (vgr. dendritis, -ítidos, f.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink