dendrít n., pl. e (vgr. dendrites, d. déndron, copac; fr. dendrite, f. Cp. cu grafit, antracit). Min. Lemn petrificat orĭ peatră fosilă cu urme de ramurĭ. – Și dendrită f., pl. e (vgr. dendritis, -ítidos, f.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

dendrit(e), (engl.= dendrite) concreșteri arborescente, rami-ficate ale min. din grupa elementelor native (Au, Ag, Cu) și a oxizilor (de Mn, Fe). D. de aur îmbracă forme specifice de ferigi (ex. în Mții Metaliferi – „feriga” și „șopârla de aur”) și se găsesc în geode alături de cuarț. D. de mangan, mult mai frecvente, se depun din apele meteorice pe suprafețele fisurilor din calcare, marne, granite etc.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink