denaționalizare sf [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~zări / E: fr dénationaliser] Trecere a unui bun, de obicei imobil, întreprindere etc. din proprietatea statului în proprietate privată, conform statutului avut inițial Si: denaționalizat¹.

DENAȚIONALIZARE s.f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice din patrimoniul național în proprietate privată. [Pron. -ți-o-. / < denaționaliza].

DENAȚIONALIZARE s. f. trecere a unei întreprinderi, a unei ramuri economice din patrimoniul național în proprietate privată. (< denaționaliza)

denaționalizare s. f. Scoatere de sub jurisdicția și proprietatea statului a unei întreprinderi ◊ „[...] a criticat vehement politica guvernului [...] și, în special, denaționalizarea – prin vânzarea către firme particulare – a unor importante societăți industriale aparținând statului [...]” Sc.tin. 11 XI 85 p. 4 (din des- + naționalizare; cf. fr. dénationalisation; DMC 1967; DEX)

denaționaliza vt [At: DN³ / P: ~ți-o~ / V: dezn~ / Pzi: ~zez / E: fr dénationaliser] (C.i. bunuri, de obicei imobile, întreprinderi etc.) A trece din proprietatea statului în proprietate privată, conform statutului avut inițial.

DENAȚIONALIZA vb. I. tr. A supune un bun acțiunii de denaționalizare. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. dénationaliser].

DENAȚIONALIZA vb. tr. a supune acțiunii de denaționalizare. (< fr. dénationaliser)

A DENAȚIONALIZA ~ez tranz. (bunuri materiale) A trece din patrimoniul național în proprietate privată. [Sil. -ți-o-] /<fr. dénationaliser

denaționalizare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. denaționalizării; pl. denaționalizări

denaționalizare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. denaționalizării; pl. denaționalizări

denaționalizare (econ.) s. f. → naționalizare

denaționaliza vb., ind. prez. 1 sg. denaționalizez, 3 sg. și pl. denaționalizează