11 definiții pentru demâncat
din care- explicative (4)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMÂNCAT s. n. (Pop.) Demâncare. – De4 + mâncat.
demâncat sn [At: BIBLIA (1688), 191/41 / S și: de mâncat / Pl: ~uri / E: de4 + mâncat] (Îvp) Mâncare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMÂNCAT s. n. (Rar) Demâncare. – De4 + mâncat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DEMÎNCAT s. n. (Rar) Demîncare. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. EMINESCU, L. P. 184.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demâncat (merinde) (pop., rar) s. n. (S-a dus cu ~ la câmp.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
demâncat (mâncare) (pop., rar) s. n. (s-a dus cu ~)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demâncat (mâncare) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!de mâncat prep. + vb. (dă ~; ~, aș mânca)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
de mâncat prep. + s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEMÂNCAT s. v. aliment, hrană, mâncare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demîncat s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
demâncatsubstantiv neutru
- 1. Aliment, demâncare, hrană, mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. EMINESCU, L. P. 184. DLRLC
-
etimologie:
- De + mâncat DEX '09 DEX '98