2 intrări
12 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMULARE, demulări, s. f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. – V. demula.
DEMULARE, demulări, s. f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. – V. demula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
demulare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: demula] Scoatere a unui obiect din tiparul în care a fost modelat Si: demulat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMULARE s.f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. [< demula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMULA, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. – Din fr. démouler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMULA, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. – Din fr. démouler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
demula vt [At: DN2 / Pzi: ~lez / E: fr démouler] (C.i. obiecte) A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMULA vb. I. tr. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. [< fr. démouler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMULA vb. tr. a scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. (< fr. démouler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEMULA ~ez tranz. (obiecte mulate) A scoate din formă sau din matriță. /<fr. démouler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demulare s. f., pl. demulări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demula (a ~) (a scoate dintr-un tipar) vb., ind. prez. 1 sg. demulez, 3 demulează; conj. prez. 1 sg. să demulez, 3 să demuleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
demula (a ~) vb., ind. prez. 3 demulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demula vb., ind. prez. 1 sg. demulez, 3 sg. și pl. demulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
demulare, demulărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- demula DEX '09 DEX '98 DN
demula, demulezverb
- 1. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- démouler DEX '09 DEX '98 DN