2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMORALIZAT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (Înv.) Imoral. – V. demoraliza.

DEMORALIZAT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (Înv.) Imoral. – V. demoraliza.

demoralizat2, ~ă a [At: GENILIE, G. IX/11 / Pl: ~ați, ~e / E: demoraliza] 1 (Înv) Imoral. 2 Care și-a pierdut curajul și încrederea în sine Si: descurajat, abătut, deprimat (1).

demoralizat1 sn [At: MDA ms / E: demoraliza] 1 (Înv) Corupție (1). 2 Descurajare.

DEMORALIZAT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut curajul și încrederea în sine; descurajat, abătut, deprimat. Aceleași hotărîri în fiecare dimineață și aceleași mustrări amarnice în fiecare seară, cînd se ducea să se culce, tîrziu, rupt de osteneală, demoralizat. VLAHUȚĂ, O. A. III 117. 2. (Învechit) Imoral; desfrînat, corupt, decadent. Desprețul cu care îl tratează intrigantul acela de Marțial... mă îndeamnă și mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil și demoralizat. ODOBESCU, S. III 31.

DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.

DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.

demoraliza vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desm~ / Pzi: ~zez / E: fr démoraliser] 1-2 (Înv) A (se) corupe. 3-4 (A face pe cineva să-și piardă sau) a-și pierde încrederea în sine și curajul Si: a (se) descuraja, a (se) deprima.

desmoralizat2, ~ă a vz demoralizat2

DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă încrederea în sine; a descuraja, a deprima. Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.

DEMORALIZA vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser].

DEMORALIZA vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser)

A DEMORALIZA ~ez tranz. A face să se demoralizeze; a descuraja. /<fr. démoraliser

A SE DEMORALIZA mă ~ez intranz. A pierde siguranța în forțele proprii; a se descuraja. /<fr. démoraliser

demoralizà v. 1. a face imoral, a corupe; 2. a descuraja: înfrângerile demoralizează oștirea.

*demoralizéz v. tr. (de- și moralizez; fr. démoraliser). Corup obiceĭurile, fac imoral. Descurajez: înfrîngerile l-aŭ demoralizat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demoralizez, 3 demoralizea; conj. prez. 1 sg. să demoralizez, 3 să demoralizeze

demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 3 demoralizea

demoraliza vb., ind. prez. 1 sg. demoralizez, 3 sg. și pl. demoralizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEMORALIZAT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios.

DEMORALIZAT adj. deprimat, descurajat, (fig.) demobilizat. (Un om ~.)

demoralizat adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. IMORAL. NERUȘINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS.

DEMORALIZA vb. a (se) deprima, a (se) descuraja, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)

A demoraliza ≠ a îmbărbăta, a încuraja

Intrare: demoralizat
demoralizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demoralizat
  • demoralizatul
  • demoralizatu‑
  • demoraliza
  • demoralizata
plural
  • demoralizați
  • demoralizații
  • demoralizate
  • demoralizatele
genitiv-dativ singular
  • demoralizat
  • demoralizatului
  • demoralizate
  • demoralizatei
plural
  • demoralizați
  • demoralizaților
  • demoralizate
  • demoralizatelor
vocativ singular
plural
desmoralizat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: demoraliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demoraliza
  • demoralizare
  • demoralizat
  • demoralizatu‑
  • demoralizând
  • demoralizându‑
singular plural
  • demoralizea
  • demoralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demoralizez
(să)
  • demoralizez
  • demoralizam
  • demoralizai
  • demoralizasem
a II-a (tu)
  • demoralizezi
(să)
  • demoralizezi
  • demoralizai
  • demoralizași
  • demoralizaseși
a III-a (el, ea)
  • demoralizea
(să)
  • demoralizeze
  • demoraliza
  • demoraliză
  • demoralizase
plural I (noi)
  • demoralizăm
(să)
  • demoralizăm
  • demoralizam
  • demoralizarăm
  • demoralizaserăm
  • demoralizasem
a II-a (voi)
  • demoralizați
(să)
  • demoralizați
  • demoralizați
  • demoralizarăți
  • demoralizaserăți
  • demoralizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demoralizea
(să)
  • demoralizeze
  • demoralizau
  • demoraliza
  • demoralizaseră
desmoraliza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demoralizat, demoralizaadjectiv

  • 1. Abătut, demobilizat, deprimat, descurajat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aceleași hotărîri în fiecare dimineață și aceleași mustrări amarnice în fiecare seară, cînd se ducea să se culce, tîrziu, rupt de osteneală, demoralizat. VLAHUȚĂ, O. A. III 117. DLRLC
  • 2. învechit Corupt, decadent, desfrânat, imoral. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Desprețul cu care îl tratează intrigantul acela de Marțial... mă îndeamnă și mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil și demoralizat. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
etimologie:
  • vezi demoraliza DEX '98 DEX '09

demoraliza, demoralizezverb

  • 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. DLRLC
    • format_quote Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. DLRLC
    • format_quote [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.