2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMORALIZAT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (Înv.) Imoral. – V. demoraliza.
DEMORALIZAT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (Înv.) Imoral. – V. demoraliza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
demoralizat2, ~ă a [At: GENILIE, G. IX/11 / Pl: ~ați, ~e / E: demoraliza] 1 (Înv) Imoral. 2 Care și-a pierdut curajul și încrederea în sine Si: descurajat, abătut, deprimat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demoralizat1 sn [At: MDA ms / E: demoraliza] 1 (Înv) Corupție (1). 2 Descurajare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZAT, -Ă, demoralizați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut curajul și încrederea în sine; descurajat, abătut, deprimat. Aceleași hotărîri în fiecare dimineață și aceleași mustrări amarnice în fiecare seară, cînd se ducea să se culce, tîrziu, rupt de osteneală, demoralizat. VLAHUȚĂ, O. A. III 117. 2. (Învechit) Imoral; desfrînat, corupt, decadent. Desprețul cu care îl tratează intrigantul acela de Marțial... mă îndeamnă și mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil și demoralizat. ODOBESCU, S. III 31.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
demoraliza vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desm~ / Pzi: ~zez / E: fr démoraliser] 1-2 (Înv) A (se) corupe. 3-4 (A face pe cineva să-și piardă sau) a-și pierde încrederea în sine și curajul Si: a (se) descuraja, a (se) deprima.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desmoraliza v vz demoraliza
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desmoralizat2, ~ă a vz demoralizat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desmoralizat1 sn vz demoralizat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă încrederea în sine; a descuraja, a deprima. Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEMORALIZA ~ez tranz. A face să se demoralizeze; a descuraja. /<fr. démoraliser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEMORALIZA mă ~ez intranz. A pierde siguranța în forțele proprii; a se descuraja. /<fr. démoraliser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demoralizà v. 1. a face imoral, a corupe; 2. a descuraja: înfrângerile demoralizează oștirea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*demoralizéz v. tr. (de- și moralizez; fr. démoraliser). Corup obiceĭurile, fac imoral. Descurajez: înfrîngerile l-aŭ demoralizat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demoralizez, 3 demoralizează; conj. prez. 1 sg. să demoralizez, 3 să demoralizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 3 demoralizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demoraliza vb., ind. prez. 1 sg. demoralizez, 3 sg. și pl. demoralizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEMORALIZAT adj. v. descurajat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMORALIZAT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMORALIZAT adj. deprimat, descurajat, (fig.) demobilizat. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demoralizat adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. IMORAL. NERUȘINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA vb. v. descuraja.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMORALIZA vb. a (se) deprima, a (se) descuraja, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A demoraliza ≠ a îmbărbăta, a încuraja
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
demoralizat, demoralizatăadjectiv
- 1. Abătut, demobilizat, deprimat, descurajat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: abătut demobilizat deprimat descurajat
- Aceleași hotărîri în fiecare dimineață și aceleași mustrări amarnice în fiecare seară, cînd se ducea să se culce, tîrziu, rupt de osteneală, demoralizat. VLAHUȚĂ, O. A. III 117. DLRLC
-
- 2. Corupt, decadent, desfrânat, imoral. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Desprețul cu care îl tratează intrigantul acela de Marțial... mă îndeamnă și mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil și demoralizat. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
-
etimologie:
- demoraliza DEX '98 DEX '09
demoraliza, demoralizezverb
- 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: demobiliza deprima descuraja antonime: îmbărbăta încuraja
- Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. DLRLC
- Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. DLRLC
- [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209. DLRLC
-
etimologie:
- démoraliser DEX '09 DEX '98 DN