DEMORALIZÁȚIE, demoralizații, s. f. (Înv.) Demoralizare. – Din fr. démoralisation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMORALIZÁȚIE s.f. (Rar) Demoralizare. [< fr. démoralisation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMORALIZÁȚIE s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demoralizáție s. f. (sil. -ți-e), art. demoralizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. demoralizáției; pl. demoralizáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demoralizațiúne f. (fr. démoralisation). Acțiunea de a demoraliza și starea celuĭ demoralizat. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink