DEMONOLÁTRU, demonolatri, adj., s. m. (Care este) adorator al demonilor. – Din fr. démonolâtre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONOLÁTRU, -Ă adj., s.m. și f. Adorator al demonilor. [< fr. démonolâtre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONOLÁTRU adj., s. m. (adorator) al demonilor. (< fr. démolâtre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

demonolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. demonolátri; f. sg. demonolátră, pl. demonolátre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink