demobilizare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~zări / E: demobiliza] 1 Lăsare la vatră a trupelor mobilizate Si: demobilizat¹ (1). 2 Trecere la starea de pace a armatei Si: demobilizat¹ (2). 3 Slăbire a forței combative, a tenacității cuiva Si: demobilizat¹ (3). 4 Descurajare.

DEMOBILIZARE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei.

DEMOBILIZARE s.f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. [< demobiliza].

demobiliza vt [At: ALEXI, W. / V: dezm~ / Pzi: ~zez / E: fr démobiliser] 1 (Mil; c.i. trupe) A lăsa la vatră trupele mobilizate. 2 (Mil; c.i. armata) A trece la starea de pace. 3 (Fig) A face să slăbească forța combativă, tenacitatea cuiva. 4 (Fig) A descuraja.

dezmobiliza v vz demobiliza

DEMOBILIZA, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră elementele armatei mobilizate, a trece (armata) pe picior de pace. Trenurile descărcau de două zile... delegați din provincie. Țărani în porturi simple și albe; foști ofițeri, demobilizați; invalizi sprijiniți în cîrji. C. PETRESCU, Î. II 126. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau în urmărirea unui scop). Proclamarea acestor principii constituia o manevră a burgheziei romîne pentru a demobiliza masele de la revoluție. IST. R.P.R. 509.

DEMOBILIZA vb. I. tr. 1. A lăsa la vatră oamenii mobilizați; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face să slăbească combativitatea, tenacitatea, vigilența cuiva. [< fr. démobiliser].

DEMOBILIZA vb. tr. 1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace. 2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja. (< fr. démobiliser)

A DEMOBILIZA ~ez tranz. 1) (persoane mobilizate) A lăsa la vatră; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face să se demobilizeze. /<fr. démobiliser

A SE DEMOBILIZA mă ~ez intranz. 1) (despre militari) A se retrage din armată. 2) fig. (despre persoane) A slăbi forța, combativitatea, vigilența sau tenacitatea în realizarea unui scop. /<fr. démobiliser

demobilizare s. f., g.-d. art. demobilizării; pl. demobilizări

demobilizare s. f., g.-d. art. demobilizării; pl. demobilizări

demobilizare s. f. → mobilizare

demobiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demobilizez, 3 demobilizează; conj. prez. 1 sg. să demobilizez, 3 să demobilizeze

demobiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 demobilizează

demobiliza vb., ind. prez. 1 sg. demobilizez, 3 sg. și pl. demobilizează; ger. demobilizând

demobiliza

DEMOBILIZARE s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare.

demobilizare s. v. DEMORALIZARE. DEPRESIUNE. DEPRIMARE. DESCURAJARE.

DEMOBILIZA vb. v. demoraliza, deprima, descuraja.

demobiliza vb. v. DEMORALIZA. DEPRIMA. DESCURAJA.

A (se) demobiliza ≠ a (se) mobiliza