2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMISIONAT, -Ă, demisionați, -te, adj. (Despre oameni) Care s-a retras prin cerere dintr-o funcție, o activitate etc.; care și-a prezentat demisia. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.

DEMISIONAT, -Ă, demisionați, -te, adj. (Despre oameni) Care s-a retras prin cerere dintr-o funcție, o activitate etc.; care și-a prezentat demisia. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.

demisionat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iun~, dim~ / Pl: ~ați, ~e / E: demisiona] 1-2 Care și-a prezentat demisia (1-2). 3-4 Căruia i s-a acceptat demisia (1-2). 5 Destituit2.

demisionat1 sn [At: MDA ms / E: demisiona] 1-3 Demisionare (1-3).

DEMISIONA, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

DEMISIONA, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

demisiona [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr démissionner] 1-2 vi A se retrage (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.

DEMISIONA, demisionez, vb. I. Intranz. A-și da demisia. N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. – Pronunțat: -si-o-.

DEMISIONA vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].

DEMISIONA vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner)

A DEMISIONA ~ez intranz. A-și da demisia. /<fr. démissionner

demisionà v. a renunța la o demnitate, a ieși din o funcțiune.

*demisionéz v. intr. (d. demisiune, după lat. demissio). Mă demit dintr’o funcțiune, îmi daŭ demisiunea: a demisiona din minister. – Și dim-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demisionat adj. m.(sil. -si-o-), pl. demisionați; f. sg. demisionată, pl. demisionate

demisiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. demisionez, 3 demisionea; conj. prez. 1 sg. să demisionez, 3 să demisioneze

demisiona (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisionea

demisiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demisionez, 3 sg. și pl. demisionează; conj. prez. 3 sg. și pl. demisioneze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

Intrare: demisionat
demisionat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demisionat
  • demisionatul
  • demisionatu‑
  • demisiona
  • demisionata
plural
  • demisionați
  • demisionații
  • demisionate
  • demisionatele
genitiv-dativ singular
  • demisionat
  • demisionatului
  • demisionate
  • demisionatei
plural
  • demisionați
  • demisionaților
  • demisionate
  • demisionatelor
vocativ singular
plural
demisiunat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dimisionat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: demisiona
  • silabație: -si-o-na info
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demisiona
  • demisionare
  • demisionat
  • demisionatu‑
  • demisionând
  • demisionându‑
singular plural
  • demisionea
  • demisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demisionez
(să)
  • demisionez
  • demisionam
  • demisionai
  • demisionasem
a II-a (tu)
  • demisionezi
(să)
  • demisionezi
  • demisionai
  • demisionași
  • demisionaseși
a III-a (el, ea)
  • demisionea
(să)
  • demisioneze
  • demisiona
  • demisionă
  • demisionase
plural I (noi)
  • demisionăm
(să)
  • demisionăm
  • demisionam
  • demisionarăm
  • demisionaserăm
  • demisionasem
a II-a (voi)
  • demisionați
(să)
  • demisionați
  • demisionați
  • demisionarăți
  • demisionaserăți
  • demisionaseți
a III-a (ei, ele)
  • demisionea
(să)
  • demisioneze
  • demisionau
  • demisiona
  • demisionaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dimisiona
  • dimisionare
  • dimisionat
  • dimisionatu‑
  • dimisionând
  • dimisionându‑
singular plural
  • dimisionea
  • dimisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dimisionez
(să)
  • dimisionez
  • dimisionam
  • dimisionai
  • dimisionasem
a II-a (tu)
  • dimisionezi
(să)
  • dimisionezi
  • dimisionai
  • dimisionași
  • dimisionaseși
a III-a (el, ea)
  • dimisionea
(să)
  • dimisioneze
  • dimisiona
  • dimisionă
  • dimisionase
plural I (noi)
  • dimisionăm
(să)
  • dimisionăm
  • dimisionam
  • dimisionarăm
  • dimisionaserăm
  • dimisionasem
a II-a (voi)
  • dimisionați
(să)
  • dimisionați
  • dimisionați
  • dimisionarăți
  • dimisionaserăți
  • dimisionaseți
a III-a (ei, ele)
  • dimisionea
(să)
  • dimisioneze
  • dimisionau
  • dimisiona
  • dimisionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demisionat, demisionaadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care s-a retras prin cerere dintr-o funcție, o activitate etc.; care și-a prezentat demisia. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi demisiona DEX '98 DEX '09

demisiona, demisionezverb

  • 1. A-și prezenta demisia. DEX '09 DEX '98 DN
    • format_quote N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.