DEMINÁRE, deminări, s. f. Acțiunea de a demina și rezultatul ei. – V. demina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMINÁRE s.f. Acțiunea de a demina. [< demina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

demináre s. f. → minare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMINÁ, deminéz, vb. I. Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din fr. déminer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEMINÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A curăța de mine explozive. /<fr. déminer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMINÁ vb. I. tr. A curăța un câmp de minele instalate de inamic. [P.i. demin, -nez. / < fr. déminer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMINÁ vb. tr. a îndepărta sau a face inofensive minele dintr-un baraj de mine instalat de inamic. (< fr. déminer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A demina ≠ a mina
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deminá vb., ind. prez. 1 sg. deminéz, 3 sg. și pl. demineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink