5 definiții pentru demerit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
demerit sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr démérite] 1 (Îvr) Lipsă de merit. 2 Ceea ce face pe cineva să nu fie demn de stimă.
DEMERIT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care și-a pierdut stima și considerația. /de- + merit
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demerit n. pierderea meritului, ceea ce atrage defaimă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*demérit n., pl. e (fr. démérite, d. mérite, merit). Lipsă de merit, defect.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demerit s. n., pl. demerite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: demerit
demerit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)