DEMATERIALIZÁRE, dematerializări, s. f. Acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMATERIALIZÁRE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ♦ (În fizica nucleară) Anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. [Pron. -ri-a-. / < dematerializa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dematerializáre s. f. → materializare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMATERIALIZÁ, dematerializéz, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEMATERIALIZÁ ~éz tranz. A face să se dematerializeze. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEMATERIALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde caracteristicile materiale. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMATERIALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) separa de materie, a pierde sau a face să-și piardă materia pe care o conține. [Pron. -ri-a-. / < fr. dématérialiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMATERIALIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei. (< fr. dématérialiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dematerializá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. dematerializéz, 3 sg. și pl. dematerializeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink