2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMASCARE, demascări, s. f. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. – V. demasca.

DEMASCARE, demascări, s. f. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. – V. demasca.

demascare sf [At: POLIZU / V: dezm~ / Pl: ~cări / E: demasca] 1 Scoatere a măștii Si: demascat1 (1). 2 Dezvăluire în adevărata lumină Si: demascat1 (2). 3 Dare pe față a planurilor, acțiunilor, gândurilor secrete Si: demascat1 (3). 4-5 Descoperire față de un inamic, prin nerespecarea regulilor de mascare, (a unui obiectiv sau) a unei acțiuni ascunse Si: demascat1 (3-4).

DEMASCARE, demascări, s. f. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei.

DEMASCARE s.f. Acțiunea de a demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. [< demasca].

demascare s. f. (pol.) Denunțare, chiar a unor fapte și intenții ireale, pentru a denigra pe cineva, în timpul comunismului ◊ „Nu mi-au plăcut niciodată «demascările», cu atât mai puțin nu-mi plac azi.” R.l. 17 VIII 93 p. 1. ◊ „Petre Roman era o persoană particulară când s-a organizat «demascarea» partidelor istorice, după tipicul anilor ’45, ’46.” R.l. 14 IX 93 p. 1 (din demasca; DN, DEX – alte sensuri)

DEMASCA, demasc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.

DEMASCA, demasc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.

demasca [At: NEGULICI / V: dezm~ / Pzi: demasc / E: fr démasquer] 1-2 vtr A(-și) scoate masca. 3-4 vtr (Fig) A (se) arăta în adevărata lumină. 5-6 vtr A(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 7-8 vt A descoperi față de un inamic, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă.

DEMASCA, demasc, vb. I. 1. Refl. (Învechit) A-și scoate masca. Femeile vor să păstreze masca... să le lăsăm această plăcere; pe la sfîrșitul cinei sper că ele singure or să se demaște. BOLINTINEANU, O. 377. 2. Tranz. Fig. A da pe față o incorectitudine, a arăta pe cineva în adevărata lui lumină, a descoperi planurile și acțiunile dușmănoase, gîndurile răuvoitoare, ascunse ale cuiva. Învățătura lui Marx despre plusvaloare – piatra unghiulară a teoriei sale economice – a demascat cu o deosebită forță modul cum sînt jefuiți muncitorii de către capitalist în sistemul robiei salariate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. În locul dumitale aș demasca pe șiretul acela. NEGRUZZI, S. III 152. ◊ Refl. Pînă într-atît s-a demascat Ipsilant, încît căpitanul Iordache i-a trimis răspuns că, de va merge mai departe, îl va găsi în cale gata a-l combate. GHICA, S. 110.

DEMASCA vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i. demasc. / cf. fr. démasquer].

DEMASCA vb. I. tr., refl. 1. a(-și) scoate masca. 2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr. démasquer)

A SE DEMASCA mă demasc intranz. 1) A-și scoate masca. 2) fig. A-și arăta adevăratele intenții. 3) (despre inamic, obiective militare) A se descoperi din cauza nerespectării cerințelor de mascare. /<fr. démasquer

A DEMASCA demasc tranz. A face să se demaște. /<fr. démasquer

demascà v. 1. a scoate masca cuiva; 2. fig. a da pe față, a descoperi.

*demásc, a -á v. tr. (fr. démasquer, d. masque, mască). Scot cuĭva masca de pe față. Fig. Daŭ pe față, descoper, înlătur falsa aparență. A demasca o baterie, a o descoperi a înlătura ceĭa ce o masca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demascare s. f., g.-d. art. demascării; pl. demascări

demascare s. f., g.-d. art. demascării; pl. demascări

demasca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demasc, 2 sg. demaști, 3 demască; conj. prez. 1 sg. să demasc, 3 să demaște

demasca (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. demaști, 3 demască; conj. prez. 3 demaște

demasca vb., ind. prez. 1 sg. demasc, 2 sg. demaști, 3 sg. și pl. demască; conj. prez. 3 sg. și pl. demaște

demasca (ind. prez. 1 sg. demasc, conj. demaște)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEMASCARE s. autodemascare, trădare.

DEMASCARE s. autodemascare, trădare.

DEMASCA vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)

DEMASCA vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)

Intrare: demascare
demascare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demascare
  • demascarea
plural
  • demascări
  • demascările
genitiv-dativ singular
  • demascări
  • demascării
plural
  • demascări
  • demascărilor
vocativ singular
plural
dezmascare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: demasca
verb (VT16)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demasca
  • demascare
  • demascat
  • demascatu‑
  • demascând
  • demascându‑
singular plural
  • demască
  • demascați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demasc
(să)
  • demasc
  • demascam
  • demascai
  • demascasem
a II-a (tu)
  • demaști
(să)
  • demaști
  • demascai
  • demascași
  • demascaseși
a III-a (el, ea)
  • demască
(să)
  • demaște
  • demasca
  • demască
  • demascase
plural I (noi)
  • demascăm
(să)
  • demascăm
  • demascam
  • demascarăm
  • demascaserăm
  • demascasem
a II-a (voi)
  • demascați
(să)
  • demascați
  • demascați
  • demascarăți
  • demascaserăți
  • demascaseți
a III-a (ei, ele)
  • demască
(să)
  • demaște
  • demascau
  • demasca
  • demascaseră
dezmasca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demascare, demascărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dare în vileag. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezvăluire
etimologie:
  • vezi demasca DEX '09 DEX '98 DN

demasca, demascverb

  • 1. A(-și) scoate masca. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: masca
    • format_quote Femeile vor să păstreze masca... să le lăsăm această plăcere; pe la sfîrșitul cinei sper că ele singure or să se demaște. BOLINTINEANU, O. 377. DLRLC
  • 2. figurat A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Învățătura lui Marx despre plusvaloare – piatra unghiulară a teoriei sale economice – a demascat cu o deosebită forță modul cum sînt jefuiți muncitorii de către capitalist în sistemul robiei salariate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. DLRLC
    • format_quote În locul dumitale aș demasca pe șiretul acela. NEGRUZZI, S. III 152. DLRLC
    • format_quote Pînă într-atît s-a demascat Ipsilant, încît căpitanul Iordache i-a trimis răspuns că, de va merge mai departe, îl va găsi în cale gata a-l combate. GHICA, S. 110. DLRLC
  • 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.