DEMASCÁRE, demascări, s. f. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. – V. demasca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMASCÁRE s.f. Acțiunea de a demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. [< demasca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMASCÁRE s. autodemascare, trădare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demascáre s. f. → mascare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMASCÁ, demásc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEMASCÁ demásc tranz. A face să se demaște. /<fr. démasquer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DEMASCÁ mă demásc intranz. 1) A-și scoate masca. 2) fig. A-și arăta adevăratele intenții. 3) (despre inamic, obiective militare) A se descoperi din cauza nerespectării cerințelor de mascare. /<fr. démasquer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMASCÁ vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i. demásc. / cf. fr. démasquer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMASCÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) scoate masca. 2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr. démasquer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMASCÁ vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A se demasca ≠ a se masca
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A demasca ≠ a masca
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demascá vb., ind. prez. 1 sg. demásc, 2 sg. demáști, 3 sg. și pl. demáscă; conj. prez. 3 sg. și pl. demáște
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demásc, a -á v. tr. (fr. démasquer, d. masque, mască). Scot cuĭva masca de pe față. Fig. Daŭ pe față, descoper, înlătur falsa aparență. A demasca o baterie, a o descoperi a înlătura ceĭa ce o masca.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demascáre s.f. (pol.) Denunțare, chiar a unor fapte și intenții ireale, pentru a denigra pe cineva, în timpul comunismului ◊ „Nu mi-au plăcut niciodată «demascările», cu atât mai puțin nu-mi plac azi.” R.l. 17 VIII 93 p. 1. ◊ „Petre Roman era o persoană particulară când s-a organizat «demascarea» partidelor istorice, după tipicul anilor ‘45, ‘46.” R.l. 14 IX 93 p. 1 (din demasca; DN, DEX – alte sensuri)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink