DEMARCÁJ, demarcaje, s. n. Demarcare. ♦ Luare a unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. – Din fr. démarquage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMARCÁJ ~e n. 1) v. A DEMARCA. 2) Prezentare a unei lucrări străine (artistice sau științifice) drept creație personală. /<fr. démarquage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMARCÁJ s.n. Demarcare. ♦ (Sport) Plasamentul unui jucător în teren astfel încât să i se poată trimite mingea. ♦ Luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. [< fr. démarquage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMARCÁJ s. n. demarcare. ◊ (sport) plasament al unui jucător în teren astfel încât să i se poată trimite mingea. ◊ luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. (< fr. démarquage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

demarcáj s. n., pl. demarcáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink