4 definiții pentru demânda

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demânda vt [At: CALENDARIU (1794), 36/24 / V: ~man~, ~măn~ / Pzi: ~ând / E: lat demandare] 1 (Înv) A cere (să facă ceva). 2 A ruga. 3 A ordona.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

demînda (-d, -at), vb. – A porunci, a ordona. Creație ce pare artificială, și pe care o găsim numai la Murnu (așa demîndă Alcinou). Este formată pe baza fr. demander, it. dimandare, nu știm dacă pe baza vreunui împrumut mr., care nu ne este cunoscut. Totuși, Candrea-Dens., 496 menționează pe dimîndare, pe care îl consideră reprezentant direct al lat.

Intrare: demânda
verb (VT4)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demânda
  • demândare
  • demândat
  • demândatu‑
  • demândând
  • demândându‑
singular plural
  • demândă
  • demândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demând
(să)
  • demând
  • demândam
  • demândai
  • demândasem
a II-a (tu)
  • demânzi
(să)
  • demânzi
  • demândai
  • demândași
  • demândaseși
a III-a (el, ea)
  • demândă
(să)
  • demânde
  • demânda
  • demândă
  • demândase
plural I (noi)
  • demândăm
(să)
  • demândăm
  • demândam
  • demândarăm
  • demândaserăm
  • demândasem
a II-a (voi)
  • demândați
(să)
  • demândați
  • demândați
  • demândarăți
  • demândaserăți
  • demândaseți
a III-a (ei, ele)
  • demândă
(să)
  • demânde
  • demândau
  • demânda
  • demândaseră
demanda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
demănda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)