DEMAGOGÍE, demagogii, s. f. Înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicată de cineva pentru a-și crea popularitate; purtare de demagog. – Din fr. démagogie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMAGOGÍE ~i f. 1) Metodă de înșelare a publicului, practicată de politicieni, prin promisiuni mincinoase și discursuri bombastice. 2) Atitudine de om care folosește o astfel de metodă. [Art. demagogia; G.-D. demagogiei; Sil. -gi-e] /<fr. démagogie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMAGOGÍE s.f. Atitudine politică constând în înșelare prin promisiuni și lozinci ademenitoare și mincinoase. ♦ Atitudine de demagog. [Gen. -iei. / cf. fr. démagogie, it., gr. demagogia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMAGOGÍE s. f. metodă și atitudine politică de înșelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obține popularitate; atitudine de demagog. (< fr. démagogie, gr. demagogia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

demagogíe s. f., art. demagogía, g.-d. art. demagogíei; pl. demagogíi, art. demagogíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demagogíe f. (vgr. demagogia). Lingușirea poporuluĭ ca să-ĭ exploatezĭ. V. democrație.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink