DEMAGÓG, demagogi, s. m. Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din fr. démagogue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ygrec | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMAGÓG ~gi m. Persoană care folosește demagogia; om care face demagogie. /<fr. démagogue
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMAGÓG, -Ă s.m. și f. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. [< fr. démagogue, cf. it. demagogo, gr. demagogos < demos – popor, agogos – care conduce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMAGÓG, -Ă s. m. f. 1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice. 2. cel care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. (< fr. démagogue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

demagóg s. m., pl. demagógi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demagóg, -oágă s. (vgr. demagogós, d. démos, popor, și ago, duc. V. pedagog). Care se preface că apără interesele poporuluĭ ca să-ĭ cîștige favoarea și să-l exploateze. V. agitator.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

demagógă s. f., g.-d. art. demagógei; pl. demagóge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

DEMAGOG barbolog, clămpău, lătrău.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink