DEMAGÓG, demagogi, s. m. Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din fr. démagogue.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ygrec
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMAGÓG ~gi m. Persoană care folosește demagogia; om care face demagogie. /<fr. démagogue
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMAGÓG, -Ă s.m. și f. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. [< fr. démagogue, cf. it. demagogo, gr. demagogos < demos – popor, agogos – care conduce].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMAGÓG, -Ă s. m. f. 1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice. 2. cel care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. (< fr. démagogue)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demagóg s. m., pl. demagógi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demagóg, -oágă s. (vgr. demagogós, d. démos, popor, și ago, duc. V. pedagog). Care se preface că apără interesele poporuluĭ ca să-ĭ cîștige favoarea și să-l exploateze. V. agitator.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demagógă s. f., g.-d. art. demagógei; pl. demagóge
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMAGOG barbolog, clămpău, lătrău.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink