2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELĂSARE, delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. – V. delăsa.

DELĂSARE, delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. – V. delăsa.

delăsare sf [At: HELIADE, O. II, 357 / Pl: ~sări / E: delăsa] 1 (Înv) Părăsire. 2 Neglijare a unor treburi începute Si: delăsat1 (2). 3 Abandonare a unor treburi începute Si: delăsat1 (3). 4 Neglijare a ținutei, a aspectului personal.

DELĂSARE, delăsări, s. f. Faptul de a (se) delăsa; nepăsare, neglijență, lipsă de interes față de o sarcină sau de o muncă începută. Partidul cheamă pe membrii săi și pe toți oamenii muncii să întărească necontenit statul de democrație populară prin aplicarea fermă a tuturor legilor și combaterea oricărei manifestări de slăbire a disciplinei de stat, a oricărei tendințe de delăsare și moleșeală în îndeplinirea sarcinilor de stat. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2365. Oltul străbate lumea, viața lui semănînd tot timpul cu a unui om care își trăiește destinul în mod patetic, cu izbucniri frenetice și delăsări cumplite. BOGZA, C. O. 143.

DELĂSARE s.f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență. [< delăsa].

DELĂSA, delas, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.

DELĂSA, delas, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.

delăsa [At: HELIADE, O. I, 309 / Pzi: delas / E: de- + lăsa] 1 vt (Înv) A părăsi. 2 vr A dovedi nepăsare față de o treabă începută Si: a neglija. 3 vr A abandona o treabă începută. 4 vr A-și neglija ținuta, aspectul.

DELĂSA vb. I. (Folosit mai ales la perf. c.) Refl. A dovedi nepăsare, neglijență, lipsă de interes față de o sarcină sau de o muncă începută. ♦ Tranz. (Cu privire la o sarcină, la o muncă începută) A lăsa în părăsire, a neglija.

DELĂSA vb. I. refl. A dovedi nepăsare, a se lăsa de, a neglija, a părăsi o muncă începută. [P.i. delas, se conjugă ca lăsa. / Cf. fr. délaisser].

DELĂSA vb. refl. a dovedi nepăsare, a părăsi o muncă începută. (< fr. délaisser)

A SE DELĂSA mă delas intranz. 1) A deveni nepăsător față de propria sa persoană. 2) A manifesta nepăsare față de o lucrare începută. /<fr. délaisser

delăsá v. a lăsa cu totul, a părăsi: le delasă ’ncetinel EM.

*delás a -lăsá v. tr. (de și las, după fr. délaisser). Barb. Părăsesc, las o persoană, un lucru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări

delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări

delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări

delăsa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delas, 2 sg. te delași, 3 se dela; conj. prez. 1 sg. să mă delas, 3 să se delase; imper. 2 sg. afirm. delasă-te; ger. delăsându-mă

!delăsa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delas, 2 sg. te delași, 3 se delasă; conj. prez. 3 să se delase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DELĂSARE s. 1. v. indiferență. 2. v. neglijență.

DELĂSARE s. apatie, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de totală ~.)

Intrare: delăsare
delăsare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delăsare
  • delăsarea
plural
  • delăsări
  • delăsările
genitiv-dativ singular
  • delăsări
  • delăsării
plural
  • delăsări
  • delăsărilor
vocativ singular
plural
Intrare: delăsa
verb (V66)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delăsa
  • delăsare
  • delăsat
  • delăsatu‑
  • delăsând
  • delăsându‑
singular plural
  • dela
  • delăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delas
(să)
  • delas
  • delăsam
  • delăsai
  • delăsasem
a II-a (tu)
  • delași
(să)
  • delași
  • delăsai
  • delăsași
  • delăsaseși
a III-a (el, ea)
  • dela
(să)
  • delase
  • delăsa
  • delăsă
  • delăsase
plural I (noi)
  • delăsăm
(să)
  • delăsăm
  • delăsam
  • delăsarăm
  • delăsaserăm
  • delăsasem
a II-a (voi)
  • delăsați
(să)
  • delăsați
  • delăsați
  • delăsarăți
  • delăsaserăți
  • delăsaseți
a III-a (ei, ele)
  • dela
(să)
  • delase
  • delăsau
  • delăsa
  • delăsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delăsare, delăsărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Partidul cheamă pe membrii săi și pe toți oamenii muncii să întărească necontenit statul de democrație populară prin aplicarea fermă a tuturor legilor și combaterea oricărei manifestări de slăbire a disciplinei de stat, a oricărei tendințe de delăsare și moleșeală în îndeplinirea sarcinilor de stat. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2365. DLRLC
    • format_quote Oltul străbate lumea, viața lui semănînd tot timpul cu a unui om care își trăiește destinul în mod patetic, cu izbucniri frenetice și delăsări cumplite. BOGZA, C. O. 143. DLRLC
etimologie:
  • vezi delăsa DEX '09 DEX '98 DN

delăsa, delasverb

  • 1. (Folosit mai ales la perfect compus) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.