IACOPO [yakópo], DELLA QUERCIA [kértʃa] (c. 1374-1438), sculptor renascentist din Siena. Reliefuri și lucrări tridimensionale, caracterizate prin finețea tăieturii și amploarea compozițiilor (decorarea portalului Bisericii San Petronio din Bologna, a unei părți a Baptisteriului din Siena, monumentul funerar al Ilariei Del Caretto, aflat în Domul din Lucca, „Madona” din Ferrara).

PICO DELLA MIRANDOLA, Giovanni (1463-1494), filozof și savant italian de expresie latină. Membru al Academiei Platoniciene florentine. L-a cunoscut și frecventat pe Savonarola. Protejat de către Lorenzo de Medici. În 1486, la 23 de ani, a afișat la Roma o listă de 900 de teze privind logica, matematica, fizica și alte domenii, pe care se angaja să le apere împotriva oricărui oponent. Declarat eretic (1487), s-a refugiat în Franța (închis în 1488), apoi a revenit la Florența. Năzuința sa de îmbrățișare universală a „tuturor lucrurilor ce pot fi cunoscute” și elogiul omului („De hominis dignitate oratio”) îl consacră ca pe una dintre cele mai reprezentative figuri ale Renașterii. A fost primul cercetător creștin important al „Cabbalei”. Otrăvit de secretarul său Cristofor de Casalmaggiore, pe când scria o mare lucrare privind astrologia.

PIERO DELLA FRANCESCA (PIERO DEI FRANCESCHI) (c. 1416-1492), pictor și teoretician de artă italian. Elev al lui Masaccio și D. Veneziano. Opera sa a influențat profund întreaga Renaștere italiană. Prin puritate, echilibru și monumentalitate, dar și printr-o combinație perfectă între formă, spațiu și culoare, arta sa constituie o sinteză a Quattrocento-ului (frescele „Legenda Crucii” din biserica San Francesco din Arezzo, tablourile „Nașterea lui Iisus”, „Botezul lui Iisus”, „Biciuirea lui Hristos”, „Madonna de Sinigallia”, dipticul cu portretele patronilor și Federico da Montefeltro cu soția ș.a.). Autor al unui tratat de perspectivă („Despre perspectiva picturii”).

QUERCIA IACOPO DELLA v. Iacopo.

ROBBIA DELLA, Luca și Andrea v. Della Robbia.

SCALIGERI sau DELLA SCALA, familie de nobili italieni, aflată între 1260 și 1387 la conducerea Veronei. Mai important: Can Grande I S. (1291-1329), vicar imperial la Verona. Ales de ghibelini căpitan general al Lombardiei (din 1318). Sprijinitor al artelor. L-a găzduit pe Dante.