DELIMITATÓR, -OÁRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. – Delimita + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIMITATÓR, -OÁRE adj. Delimitativ. [Cf. fr. délimitateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIMITATÓR, -OÁRE I. adj. delimitativ. II. s. n. (inform.) simbol care folosește izolarea textuală a diverselor părți ale unui program. (< fr. délimitateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIMITATÓR adj. v. delimitativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delimitatór adj. m., pl. delimitatóri; f. sg. și pl. delimitatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink