2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

delimitat2, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 99 / Pl: ~ați, ~e / E: delimita] Cu limite fixate Si: hotărât, mărginit.

delimitat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: delimita] (Înv) Delimitare.

DELIMITA, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. ♦ Refl. A-și preciza poziția într-un anumit context. – Din fr. délimiter, lat. delimitare.

delimita vtr [At: GHICA, C. E. I, 151 / Pzi: ~tez / E: fr délimiter] 1-2 A (se) fixa limitele unui lucru Si: a (se) limita, a (se) mărgini, a (se) stabili. 3-4 (Fig) A (se) contura.

DELIMITA, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. – Din fr. délimiter, lat. delimitare.

DELIMITA, delimitez, vb. I. Tranz. A stabili sau a fixa limitele, hotarele unui lucru. În fața sfaturilor populare și a organelor agricole stă sarcina de a delimita... perimetrele zonelor legumicole din jurul orașelor și centrelor muncitorești. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. Aceste șepte plăși sînt foarte rău delimitate. I. IONESCU, M. 99. ◊ Fig. Sferele noastre de acțiune sînt... perfect delimitate. CAMIL PETRESCU, T. II 16. ♦ A contura. Trei impresionante conuri... perfect delimitate, de parcă ar fi fost trase cu compasul, se desprind din masa celorlalți munți. BOGZA, C. O. 160.

DELIMITA vb. I. tr., refl. A (se) mărgini. ♦ A (se) contura. [< fr. délimiter, it. lat. delimitare].

DELIMITA vb. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura. (< fr. délimiter, lat. delimitare)

A DELIMITA ~ez tranz. 1) A determina prin trasarea anumitor limite; a demarca; a țărmuri. 2) A reduce la anumite limite; a restrânge; a limita. 3) A stabili cu exactitate; a preciza; a determina; a defini. /<fr. délimiter, lat. delimitare

A SE DELIMITA se ~ea intranz. A căpăta limite precise; a se închega în contururi precise; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se desena. /<fr. délimiter, lat. delimitare

*delimitéz v. tr. (lat. delimito, -áre, d. limes, limitis, limită). Fixez limitele, hotărnicesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

delimita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delimitez, 3 delimitea; conj. prez. 1 sg. să delimitez, 3 să delimiteze

delimita (a ~) vb., ind. prez. 3 delimitea

delimita vb., ind. prez. 1 sg. delimitez, 3 sg. și pl. delimitea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DELIMITAT adj. 1. circumscris, demarcat, limitat, mărginit (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. circumscris, finit, limitat, mărginit. (Valori ~.)

DELIMITAT adj. 1. circumscris, demarcat, limitat, mărginit. (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. circumscris, finit, limitat, mărginit. (Valori ~.)

DELIMITA vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. v. mărgini. 3. v. profila. 4. v. restrânge.

DELIMITA vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. a limita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 3. a se contura, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 4. a circumscrie, a limita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la...)

Intrare: delimitat
delimitat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delimitat
  • delimitatul
  • delimitatu‑
  • delimita
  • delimitata
plural
  • delimitați
  • delimitații
  • delimitate
  • delimitatele
genitiv-dativ singular
  • delimitat
  • delimitatului
  • delimitate
  • delimitatei
plural
  • delimitați
  • delimitaților
  • delimitate
  • delimitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: delimita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delimita
  • delimitare
  • delimitat
  • delimitatu‑
  • delimitând
  • delimitându‑
singular plural
  • delimitea
  • delimitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delimitez
(să)
  • delimitez
  • delimitam
  • delimitai
  • delimitasem
a II-a (tu)
  • delimitezi
(să)
  • delimitezi
  • delimitai
  • delimitași
  • delimitaseși
a III-a (el, ea)
  • delimitea
(să)
  • delimiteze
  • delimita
  • delimită
  • delimitase
plural I (noi)
  • delimităm
(să)
  • delimităm
  • delimitam
  • delimitarăm
  • delimitaserăm
  • delimitasem
a II-a (voi)
  • delimitați
(să)
  • delimitați
  • delimitați
  • delimitarăți
  • delimitaserăți
  • delimitaseți
a III-a (ei, ele)
  • delimitea
(să)
  • delimiteze
  • delimitau
  • delimita
  • delimitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delimita, delimitezverb

  • 1. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În fața sfaturilor populare și a organelor agricole stă sarcina de a delimita... perimetrele zonelor legumicole din jurul orașelor și centrelor muncitorești. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. DLRLC
    • format_quote Aceste șepte plăși sînt foarte rău delimitate. I. IONESCU, M. 99. DLRLC
    • format_quote figurat Sferele noastre de acțiune sînt... perfect delimitate. CAMIL PETRESCU, T. II 16. DLRLC
    • 1.1. A (se) contura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: contura
      • format_quote Trei impresionante conuri... perfect delimitate, de parcă ar fi fost trase cu compasul, se desprind din masa celorlalți munți. BOGZA, C. O. 160. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A-și preciza poziția într-un anumit context. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.