DELIMITÁ, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de abis | Semnalează o greșeală | Permalink

A DELIMITÁ ~éz tranz. 1) A determina prin trasarea anumitor limite; a demarca; a țărmuri. 2) A reduce la anumite limite; a restrânge; a limita. 3) A stabili cu exactitate; a preciza; a determina; a defini. /<fr. délimiter, lat. delimitare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DELIMITÁ se ~eáză intranz. A căpăta limite precise; a se închega în contururi precise; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se desena. /<fr. délimiter, lat. delimitare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini. ♦ A (se) contura. [< fr. délimiter, it. lat. delimitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIMITÁ vb. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura. (< fr. délimiter, lat. delimitare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIMITÁ vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. v. mărgini. 3. v. profila. 4. v. restrânge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delimitá vb., ind. prez. 1 sg. delimitéz, 3 sg. și pl. delimiteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delimitéz v. tr. (lat. delimito, -áre, d. limes, limitis, limită). Fixez limitele, hotărnicesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink