DELICVESCÉNT, -Ă, delicvescenți, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care absoarbe vaporii de apă din atmosferă până la solubilizare. – Din fr. déliquescent, lat. deliquescens.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DELICVESCÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care manifestă delicvescență; în stare să absoarbă umiditatea atmosferică, lichefiindu-se. /<fr. déliquescent, lat. deliquescens, ~ntis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DELICVESCÉNT, -Ă adj. (Despre substanțe) Care intră în soluții prin absorbție de vapori de apă din atmosferă. [Cf. fr. déliquescent, lat. deliquescens].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DELICVESCÉNT, -Ă adj. I. (despre substanțe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluții apoase. 2. (fig.) decadent, corupt. (< fr. déliquescent, lat. deliquescens)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
delicvescént (chim.) adj. m., pl. delicvescénți; f. sg. delicvescéntă, pl. delicvescénte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
delicvescent, despre un corp mineral sau o substanță care prezintă proprietatea de → delicvescență.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink