2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELICAT, -Ă, delicați, -te, adj. 1. (Despre aspectul unor ființe sau lucruri) Fin, gingaș, grațios; p. ext. fragil; (despre ființe) plăpând, șubred, slăbuț. ♦ (Despre culori) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. (Despre lucruri) De bun-gust, delicat, fin. ♦ (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Care este de calitate, de mare rafinament, ales. 3. (Despre oameni și despre manifestările lor; adesea adverbial) Plin de atenție, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate. 4. (Despre probleme, situații etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudență, rezervă în rezolvare. – Din fr. délicat, lat. delicatus.

delicat, ~ă a [At: BELDIMAN, A. 14/3 / V: (înv) delecat, dilicat / Pl: ~ați, ~e / E: fr délicat] 1 (D. probleme, situații etc.) Care cere mare prudență și subtilitate. 2 (D. ființe și lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Grațios. 3 (Pex) Fragil. 4 (Pan; d. plante și părți ale lor) Plăpând. 5 (Îoc robust) Șubred. 6 (D. lucruri) De calitate bună. 7 (D. culori, nuanțe) Discret. 8 (D. mâncăruri, băuturi, parfumuri) Fin. 9 (D. oameni și d. manifestările lor) Plin de atenție. 10 Politicos.

DELICAT, -Ă, delicați, -te, adj. 1. (Despre ființe și lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingaș, subțirel, grațios; p. ext. fragil; (despre ființe) plăpând, șubred, slăbuț. ♦ (Despre culori, nuanțe) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate bună (în ceea ce privește finețea materialului și a execuției). ♦ (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni și despre manifestările lor; adesea adverbial) Plin de atenție, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situații etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudență, rezervă, subtilitate; gingaș. – Din fr. délicat, lat. delicatus.

DELICAT, -Ă, delicați, -te, adj. 1. Fin, gingaș, subțirel, grațios; p. ext. de calitate aleasă. Băiatul creștea ca o floare delicată într-o seră. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. Picioarele... [calului] era atît de delicate, încît păreau că numaidecît or să se frîngă. NEGRUZZI, S. I 42. ♦ (În opoziție cu robust, viguros) Slăbuț, plăpînd, șubred. V. debil. Căpitanul Floroiu, puțintel, delicat și cu fața blondă. CAMIL PETRESCU, U. N. 10. [Era] de o statură microscopică... și de o constituție foarte delicată. NEGRUZZI, S. I 206. 2. De calitate bună (în ce privește finețea materialului și a execuției). Te vedeam pe d-ta, îmbrăcată în mantie de călătorie... cu încălțăminte delicată. GALACTION, O. I 459. (Poetic) Ploaia cade potolit și rar, Țesînd o delicată broderie Pe pata albă a unui felinar. CAZIMIR, L. U. 56. ♦ (Despre nuanțe, culori) Discret, atenuat, nu prea pronunțat. Trăsurile feței [erau] de o paloare delicată, umedă, strălucită. EMINESCU, N. 39. 3. (Despre mîncări, băuturi, parfumuri etc.) Fin. Înălță nasul său fin ca să primească adierile delicate ale florilor și ale mării. SADOVEANU, Z. C. 269. [Grangurul] cu drept cuvînt este socotit în Francia ca una din cele mai delicate îmbucături ornitologice. ODOBESCU, S. III 32. 4. (Despre oameni și despre sufletul, manifestările, calitățile lor; în opoziție cu grosolan) Ales, distins, fin. Are sufletul delicat și inimă bună. IBRĂILEANU, A. 38. Delicatul poet al «Subțiricăi din vecini». GHEREA, ST. CR. III 385. ♦ (În opoziție cu brutal, dur) Plin de atenție, de grijă, lipsit de asprime, de brutalitate; prevenitor. Purtare delicată.Tu singur ești bun... inteligent și delicat. CAMIL PETRESCU, T. II 20. Mi-a reproșat apoi o mulțime de gesturi nedelicate. id. U. N. 211. ◊ (Adverbial) Îmi pare bine de cunoștință, a răspuns plotonierul-major... înapoindu-i delicat hîrtiile. SADOVEANU, P. M. 250. Vru totuși să-i spuie ceva ca să-l concedieze delicat. REBREANU, R. I 90. 5. (Despre chestiuni, probleme, situații) Care cere mare luare-aminte, băgare de seamă, prudență, rezervă; greu de rezolvat, anevoios, gingaș. V. penibil. L-ai pus într-o situație foarte delicată. CAMIL PETRESCU, T. I 36. Pricina e delicată. ALEXANDRESCU, P. 97.

DELICAT, -Ă adj. 1. Gingaș, fin, grațios. ♦ De bună calitate, bun la gust. ♦ Slăbuț, plăpînd. ♦ (Despre culori) Discret, pal, estompat. 2. Fin, ales, distins; (fig.) atent, prevenitor. 3. (Despre situații) În care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; greu de rezolvat. [< fr. délicat, it. delicato, lat. delicatus].

DELICAT, -Ă adj. 1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios. ◊ slăbuț, plăpând. ◊ (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust. ◊ (despre culori) discret, pal, estompat. 2. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor. 3. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat. (< fr. délicat, lat. delicatus)

DELICAT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care este plin de grație. 2) (despre constituția fizică) Care este lipsit de vigoare, de rezistență; plăpând; slab; gingaș; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădește multă bunăvoință și amabilitate în relațiile cu alți oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; puțin intens; atenuat. 5) (despre mâncăruri, băuturi) Care are gust plăcut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multă îndemânare. 7) (despre situații, probleme) Care cere precauție și băgare de seamă. /<fr. délicat, lat. delicatus

DELICAT2 adv. Cu multă bunăvoință. /<fr. délicat, lat. delicatus

delicat a. 1. fraged și slab: sănătate delicată; 2. plăcut la gust: mâncare delicată; 3. făcut cu îndemânare și ușurință: lucru delicat; 4. greu, periculos: operațiune, situațiune delicată; 5. foarte scrupulos: conștiință delicată; 6. care judecă cu fineță: spirit delicat.

*delicát, -ă adj. (lat. delicatus, fr. délicat). Plăcut, distins la gust: carne delicată. Elegant, îngrijit și minuțios: operă delicată. Spus cu inteligență și fineță: laudă delicată. Amabil: om delicat. Care judecă cu fineță: gust delicat. Dificil, care te încurcă: situațiune delicată. Scrupulos: conștiință delicată. Conform buneĭ cuviințe (probitățiĭ): procedură delicată. Slab, fraged: membre delicate. Subst. Persoană dificilă: a face de delicatu. Adv. Cu delicateță.

delica vr [At: DA ms / Pzi: ~ic / E: drr delicat] (Reg) A se civiliza (în maniere).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

delicat adj. m., pl. delicați; f. delica, pl. delicate

delicat adj. m., pl. delicați; f. delicată, pl. delicate

delicat adj. m., pl. delicați; f. sg. delicată, pl. delicate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DELICAT adj. 1. fin, gingaș, grațios, suav, (Mold. și Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 2. v. ales. 3. v. debil. 4. v. dificil.

DELICAT adj. 1. fin, gingaș, grațios, suav, (Mold. și Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 2. ales, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~.) 3. debil, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Munt. si Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. anevoios, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (Am o misiune ~.)

Delicat ≠ brutal, grosolan, vulgar, nedelicat

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

delicat (delicată), adj. – Fin, gingaș. – Mr. dilicat. Fr. délicat.Der. delicatesă, s. f., din germ. Delikatesse, admite și un pl. colectiv delicatesuri; delicatețe, s. f.; nedelicat, adj.; nedelicatețe, s. f. Cuvîntul mr. provine din it.

Intrare: delicat
delicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicat
  • delicatul
  • delicatu‑
  • delica
  • delicata
plural
  • delicați
  • delicații
  • delicate
  • delicatele
genitiv-dativ singular
  • delicat
  • delicatului
  • delicate
  • delicatei
plural
  • delicați
  • delicaților
  • delicate
  • delicatelor
vocativ singular
plural
delecat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: delica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delica
  • delicare
  • delicat
  • delicatu‑
  • delicând
  • delicându‑
singular plural
  • deli
  • delicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delic
(să)
  • delic
  • delicam
  • delicai
  • delicasem
a II-a (tu)
  • delici
(să)
  • delici
  • delicai
  • delicași
  • delicaseși
a III-a (el, ea)
  • deli
(să)
  • delice
  • delica
  • delică
  • delicase
plural I (noi)
  • delicăm
(să)
  • delicăm
  • delicam
  • delicarăm
  • delicaserăm
  • delicasem
a II-a (voi)
  • delicați
(să)
  • delicați
  • delicați
  • delicarăți
  • delicaserăți
  • delicaseți
a III-a (ei, ele)
  • deli
(să)
  • delice
  • delicau
  • delica
  • delicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delicat, delicaadjectiv

  • 1. Despre aspectul unor ființe sau lucruri: fin, gingaș, grațios, subțirel. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Băiatul creștea ca o floare delicată într-o seră. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. DLRLC
    • format_quote Picioarele... [calului] era atît de delicate, încît păreau că numaidecît or să se frîngă. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Fragil. DEX '09 DEX '98
      sinonime: fragil
    • 1.2. prin extensiune Despre ființe: plăpând, slăbuț, șubred. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Căpitanul Floroiu, puțintel, delicat și cu fața blondă. CAMIL PETRESCU, U. N. 10. DLRLC
      • format_quote [Era] de o statură microscopică... și de o constituție foarte delicată. NEGRUZZI, S. I 206. DLRLC
    • 1.3. Despre culori: atenuat, discret, estompat, pal. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Trăsurile feței [erau] de o paloare delicată, umedă, strălucită. EMINESCU, N. 39. DLRLC
  • 2. (Despre lucruri) De bun-gust. DEX '09 DN
    sinonime: fin
    • 2.1. De calitate bună (în ceea ce privește finețea materialului și a execuției). DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Te vedeam pe d-ta, îmbrăcată în mantie de călătorie... cu încălțăminte delicată. GALACTION, O. I 459. DLRLC
      • format_quote poetic Ploaia cade potolit și rar, Țesînd o delicată broderie Pe pata albă a unui felinar. CAZIMIR, L. U. 56. DLRLC
    • 2.2. (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Care este de calitate, de mare rafinament. DEX '09 DLRLC
      sinonime: ales fin
      • format_quote Înălță nasul său fin ca să primească adierile delicate ale florilor și ale mării. SADOVEANU, Z. C. 269. DLRLC
      • format_quote [Grangurul] cu drept cuvînt este socotit în Francia ca una din cele mai delicate îmbucături ornitologice. ODOBESCU, S. III 32. DLRLC
  • 3. adesea adverbial (Despre oameni și despre manifestările lor) Plin de atenție, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Are sufletul delicat și inimă bună. IBRĂILEANU, A. 38. DLRLC
    • format_quote Delicatul poet al «Subțiricăi din vecini». GHEREA, ST. CR. III 385. DLRLC
    • format_quote Purtare delicată. DLRLC
    • format_quote Tu singur ești bun... inteligent și delicat. CAMIL PETRESCU, T. II 20. DLRLC
    • format_quote Mi-a reproșat apoi o mulțime de gesturi nedelicate. CAMIL PETRESCU, U. N. 211. DLRLC
    • format_quote Îmi pare bine de cunoștință, a răspuns plotonierul-major... înapoindu-i delicat hîrtiile. SADOVEANU, P. M. 250. DLRLC
    • format_quote Vru totuși să-i spuie ceva ca să-l concedieze delicat. REBREANU, R. I 90. DLRLC
  • 4. (Despre probleme, situații etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudență, rezervă în rezolvare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote L-ai pus într-o situație foarte delicată. CAMIL PETRESCU, T. I 36. DLRLC
    • format_quote Pricina e delicată. ALEXANDRESCU, P. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.