3 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELEGAT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din fr. délégué, lat. delegatus.

DELEGAT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din fr. délégué, lat. delegatus.

delegat2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 338 / Pl: ~ați, ~e / E: fr délégué, lat delegatus] 1-2 smf, a (Persoană) care a primit o delegație (2). 3 smf (Reg) Deputat. 4 smf Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres, la o organizație națională sau internațională.

delegat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: delega] 1-4 Delegație (1-4).

DELEGAT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. Persoană însărcinată cu o delegație, cu o anumită misiune. Într-o după-amiază posomorîtă, la oprirea trenului, se înfățișează un delegat de la divizia romînă a sectorului. SADOVEANU, M. C. 97. Bătrînii... hotărîră: Ca să nu să adune depreună Toată gloata la de obștele sfat, Ci din toată ceata un delegat. BUDAI-DELEANU, Ț. 338.

DELEGAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) împuternicit cu o delegație. [< delega, cf. fr. délégué, lat. t. delegatus].

DELEGAT, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit cu o delegație. 2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc. (< fr. délégué, lat. delegatus)

DELEGAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis. 2) Reprezentant al unei organizații politice sau obștești la o întrunire. /v. a delega

delegat m cel însărcinat cu o misiune: comunele alegeau delegați, orașele deputați; delegat de mahala; alesul unei suburbii.

*delegát, -ă s. Care a primit o delegațiune, însărcinat, comisar.

DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.

DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.

delega [At: FM (1844), 272/32 / Pzi: ~eg / E: fr déléguer, lat delegare] 1 vt A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. 2 vr (Rar) A se autosupune. 3 vt A însărcina pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.

DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva să vorbească sau să acționeze în numele celui care îi dă împuternicirea; a trece asupra cuiva o parte din atribuțiile sale. Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ A însărcina pe cineva pe termen limitat cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117.

DELEGA vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. deleg, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].

DELEGA vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)

producător-delegat s. m. (cinem.) Delegat al producătorului care supraveghează realizarea unui film ◊ „Despre funcția de producător-delegat: la început, când a fost inventată, noi credeam că producătorul-delegat va fi un fel de controlor, de inspector. Mi-am dat seama că, dimpotrivă, pentru noi a fost un colaborator atent.” Săpt. 19 IV 74 p. 6. ◊ Producătorul-delegat al filmului Mastodontul [...] pronosticase în seara premierei un frumos succes de casă filmului.” Săpt. 21 XI 75 p. 4. ◊ „Simt nevoia să laud [...] energia producătorului-delegat [...]” Sc. 6 VIII 82 p. 4; v. și Cinema 6/74 p. 7 (din producător + delegat)

A DELEGA deleg tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare

delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate.

*delég, a -á v. tr. (lat. de-légo, -áre, d. legare, a lăsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra în numele meŭ. Transmit prin delegațiune: a delega cuĭva puterea ta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

delega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deleg, 2 sg. delegi, 3 delea; conj. prez. 1 sg. să deleg, 3 să delege; imper. 2 sg. afirm. delea

delega (a ~) vb., ind. prez. 3 delea

delega vb., ind. prez. 1 sg. deleg, 3 sg. și pl. delea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DELEGAT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mânat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

DELEGAT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

DELEGA vb. a autoriza, a împuternici, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)

Intrare: delegat (part.)
delegat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delegat
  • delegatul
  • delega
  • delegata
plural
  • delegați
  • delegații
  • delegate
  • delegatele
genitiv-dativ singular
  • delegat
  • delegatului
  • delegate
  • delegatei
plural
  • delegați
  • delegaților
  • delegate
  • delegatelor
vocativ singular
plural
Intrare: delegat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delegat
  • delegatul
  • delegatu‑
plural
  • delegați
  • delegații
genitiv-dativ singular
  • delegat
  • delegatului
plural
  • delegați
  • delegaților
vocativ singular
  • delegatule
  • delegate
plural
  • delegaților
Intrare: delega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delega
  • delegare
  • delegat
  • delegatu‑
  • delegând
  • delegându‑
singular plural
  • delea
  • delegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deleg
(să)
  • deleg
  • delegam
  • delegai
  • delegasem
a II-a (tu)
  • delegi
(să)
  • delegi
  • delegai
  • delegași
  • delegaseși
a III-a (el, ea)
  • delea
(să)
  • delege
  • delega
  • delegă
  • delegase
plural I (noi)
  • delegăm
(să)
  • delegăm
  • delegam
  • delegarăm
  • delegaserăm
  • delegasem
a II-a (voi)
  • delegați
(să)
  • delegați
  • delegați
  • delegarăți
  • delegaserăți
  • delegaseți
a III-a (ei, ele)
  • delea
(să)
  • delege
  • delegau
  • delega
  • delegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delegat, delegațisubstantiv masculin
delega, delegatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a primit o delegație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Într-o după-amiază posomorîtă, la oprirea trenului, se înfățișează un delegat de la divizia romînă a sectorului. SADOVEANU, M. C. 97. DLRLC
    • format_quote Bătrînii... hotărîră: Ca să nu să adune depreună Toată gloata la de obștele sfat, Ci din toată ceata un delegat. BUDAI-DELEANU, Ț. 338. DLRLC
  • 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: reprezentant
etimologie:

delega, delegverb

  • 1. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. DLRLC
    • 1.1. A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117. DLRLC
    • 1.2. A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.