delectare sf [At: (a. 1860) PLR I, 182 / V: (înv) dil~ / Pl: ~tări / E: delecta] 1 Plăcere. 2 Desfătare. 3 Distracție. 4 Încântare.

DELECTARE, delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încîntare.

DELECTARE s.f. Acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei; încîntare; distracție; delectație. [< delecta].

delecta vtr [At: HELIADE, O. I, 362 / V: (înv) dil~ / Pzi: ~tez și (înv) dilesc / E: fr délecter, it dilettare, lat delectare] 1-2 A (se) bucura pe îndelete (cu sau de ceva). 3-4 (A face pe cineva să simtă sau) a simți încântare, plăcere. 5-6 A (se) distra. 7-8 A (se) încânta.

dilecta v vz delecta

dilectare sf vz delectare

DELECTA, delectez, vb. I. Tranz. A desfăta, a procura o mare plăcere. (Refl.) Ei se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Alexandru Machedon. GHICA, S. 52.

DELECTA vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].

DELECTA vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)

A SE DELECTA mă ~ez intranz. A fi cuprins de uimire și de plăcere; a se desfăta. /<fr. délecter, lat. delectare

A DELECTA ~ez tranz. A face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta. /<fr. délecter, lat. delectare

delectà v. a (se) desfăta.

*delectéz v. tr. (lat. delectare, d. lactare, lácere, a atrage, a seduce, de unde și de-licium, deliciŭ. V. diletant). Desfăț, încînt, amuz.

delectare s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări

delectare s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări

delectare s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări

delecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delectez, 3 delectează; conj. prez. 1 sg. să delectez, 3 să delecteze

delecta (a ~) vb., ind. prez. 3 delectează

delecta vb., ind. prez. 1 sg. delectez, 3 sg. și pl. delectează

DELECTARE s. 1. v. încântare. 2. v. desfătare.

DELECTARE s. 1. captivare, cucerire, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. desfătare, farmec, încîntare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. și reg.) tefericie, (înv.) încîntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viață plină de ~; ~ pe care o poate da o lectură bună.)

DELECTA vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)

DELECTA vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi. a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)