15 definiții pentru delecta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELECTA, delectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

DELECTA, delectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

delecta vtr [At: HELIADE, O. I, 362 / V: (înv) dil~ / Pzi: ~tez și (înv) dilesc / E: fr délecter, it dilettare, lat delectare] 1-2 A (se) bucura pe îndelete (cu sau de ceva). 3-4 (A face pe cineva să simtă sau) a simți încântare, plăcere. 5-6 A (se) distra. 7-8 A (se) încânta.

DELECTA, delectez, vb. I. Tranz. A desfăta, a procura o mare plăcere. (Refl.) Ei se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Alexandru Machedon. GHICA, S. 52.

DELECTA vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].

DELECTA vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)

A DELECTA ~ez tranz. A face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta. /<fr. délecter, lat. delectare

A SE DELECTA mă ~ez intranz. A fi cuprins de uimire și de plăcere; a se desfăta. /<fr. délecter, lat. delectare

*delectéz v. tr. (lat. delectare, d. lactare, lácere, a atrage, a seduce, de unde și de-licium, deliciŭ. V. diletant). Desfăț, încînt, amuz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

delecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delectez, 3 delectea; conj. prez. 1 sg. să delectez, 3 să delecteze

delecta (a ~) vb., ind. prez. 3 delectea

delecta vb., ind. prez. 1 sg. delectez, 3 sg. și pl. delectea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DELECTA vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)

DELECTA vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi. a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)

Intrare: delecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delecta
  • delectare
  • delectat
  • delectatu‑
  • delectând
  • delectându‑
singular plural
  • delectea
  • delectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delectez
(să)
  • delectez
  • delectam
  • delectai
  • delectasem
a II-a (tu)
  • delectezi
(să)
  • delectezi
  • delectai
  • delectași
  • delectaseși
a III-a (el, ea)
  • delectea
(să)
  • delecteze
  • delecta
  • delectă
  • delectase
plural I (noi)
  • delectăm
(să)
  • delectăm
  • delectam
  • delectarăm
  • delectaserăm
  • delectasem
a II-a (voi)
  • delectați
(să)
  • delectați
  • delectați
  • delectarăți
  • delectaserăți
  • delectaseți
a III-a (ei, ele)
  • delectea
(să)
  • delecteze
  • delectau
  • delecta
  • delectaseră
dilecta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delecta, delectezverb

  • 1. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ei se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Alexandru Machedon. GHICA, S. 52. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.