DELATÓR, -OARE, delatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o delațiune; denunțător, pârâtor. – Din fr. délateur, lat. delator.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
laurap
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DELATÓR ~i m. Persoană care face o delațiune; denunțător; pârâtor. /<fr. délateur, lat. delator
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DELATÓR, -OÁRE s.m. și f. Denunțător, pârâtor. [Cf. fr. délateur, lat. delator].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DELATÓR, -OÁRE s. m. f. denunțător; informator. (< fr. délateur, lat. delator)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DELATÓR s. v. denunțător, pârâtor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
delatór s. m., pl. delatóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
delatór, -oáre s. (lat. de-lator. V. trans-lator). Defav. Denunțător secret.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
delatoáre s. f., g.-d. art. delatoárei; pl. delatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
delatór, -oáre s.m.f. (peior.) Turnător ◊ „Torționarii și delatorii rescriu tacticos istoria.” Lupta 7 V 95 p. 3; v. și Ap. 8/95 p. 15; v. și turnător (cf. fr. délateur; DN, DEX, DN3 – alte sensuri; acest sens este mai vechi în limba română)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink