DEJÚN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață. – Cf. fr. déjeuner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEJÚN ~uri n. 1) Masa de la amiază; prânz. ◊ Micul ~ gustare frugală de dimineață. 2) Timp când se ia această masă. /v. a dejuna
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEJÚN s.n. Masa de prânz, prânzul; timpul când se ia această masă. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață. [< dejuna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEJÚN s. n. masa de prânz; prânz; timpul când se ia această masă. ♦ micul ~ = gustare de dimineață. (< dejuna)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEJÚN s. v. prânz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dejún s. n., pl. dejúnuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dejún n., pl. urĭ (fr. déjeuné și déjeuner [după rom. ajun], d. jeúner, a ajuna, a nu mînca, d. lat. pop. disjunare, care vine d. jejunus, nemîncat, flămînd. V. ajun). Barb. Prînz. V. zacuscă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

MICUL DEJÚN s. (englezism) breakfast, (înv. și pop.) prânzișor, (pop.) prânz, (reg.) prânzuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink