DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEJUGÁ dejúg 1. tranz. (boii) A elibera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (într-un loc oarecare). /<lat. disjugare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A dejuga ≠ a înjuga
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dejugá vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. și pl. dejúgă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dejúg V. dezjug.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink