DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJUCÁRE s.f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. [< dejuca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJUCÁRE s. v. zădărnicire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejucáre s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEJUCÁ dejóc tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să devină zadarnic; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a contracara. /de[s] + a juca
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJUCÁ vb. v. zădărnici.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. și pl. dejoácă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejóc, a- jucá v. tr. (de și joc, după fr. dé-jouer. – Se conj. ca joc). Zădărnicesc, fac să cadă un proĭect, o intrigă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEJUCA INTENȚIILE CUIVA a întoarce șpilul, a lua (cuiva) porumbelul de pe foc, a-i tăia (cuiva) zarurile.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink