déjmă, dejmuĭésc V. dijm-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dijmuĭésc v. tr. (d. dijmă saŭ d. ung. dészmálni). Iaŭ dijma: a dijmuĭ peștele. Fig. Substrag, fur: nu știŭ cine-mĭ tot dijmuĭește făina. În Mold. sud dejm-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink