15 definiții pentru deism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEISM s. n. Credință în existența unei ființe supreme, principiul și sursa oricărei realități, dar care nu intervine în ordinea naturii – Din fr. déisme.

deism sn [At: I. GOLESCU, C. / P: de-ism / Pl: ~e / E: fr déisme] 1 Doctrină filozofico-religioasă, răspândită în secolele XVII-XVIII, care recunoștea existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a universului și care admitea că lumea este supusă acțiunii legilor naturii. 2 (Pex) Teism.

DEISM s. n. Credință în existența lui Dumnezeu (fără recunoașterea revelațiilor). – Din fr. déisme.

DEISM s. n. Doctrină filozofică răspîndită în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea care recunoaște existența lui dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a universului și care admite că lumea este supusă acțiunii legilor naturii.

DEISM s.n. Orientare filozofică-religioasă din sec. XVII-XVIII, care recunoștea existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negînd ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană și teza intervenției acestuia în viața naturii și a societății. [Pron. de-ism. / < fr. déisme, cf. lat. deus – zeu].

DEISM s. n. orientare filozofico-religioasă care recunoaște existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană și a intervenției sale în desfășurarea ulterioară a fenomenelor din univers. (< fr. déisme)

DEISM n. Concepție filozofică religioasă care admite existența lui Dumnezeu drept creator al universului, negând intervenția lui în dezvoltarea naturii și a societății. [Sil. de-ism] /<fr. déisme

deism n. sistema celor ce cred numai în existența unui Dumnezeu care guvernă lumea prin mijlocul unor legi invariabile (fără a admite o religiune revelată).

*deizm n. (d. deist). Teizm care nu admitea revelațiunea, ci numaĭ pe Dumnezeŭ singur și fără nicĭ un cult: Jean-Jacques Rousseau a apărat deizmu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

deism s. n. Concepție filozofică-religioasă, fondată de Herbert of Cherbury (sec. 17), care respinge orice dogmă a religiilor oficiale, reducând religia la un fenomen decurgând din însăși natura omenească; afirmă existența lui Dumnezeu numai drept cauză primară a lumii și a omului, dar respinge providența lui Dumnezeu, negând prezența și lucrarea Lui în lume și în viața omului. Este contrar teismului. – Din fr. déisme.

DEÍSM (< fr.) s. n. Credința în existența unuia sau a mai multor zei. ♦ (În sec. 17-18) Credința în existența unei ființe supreme care este principiul și sursa oricărei realități, dar care nu intervine în ordinea naturii și a societății, acestea funcționând autonom în afara creației primordiale (Voltaire, J.-J. Rousseau, B. Franklin, Th. Jefferson). ◊ Deismul englez = mișcare religioasă din sec. 17-18 care a accentuat religia naturală și a respins revelația, dogmele, urmărind stabilirea unor temeiuri raționale pentru credința în existența lui Dumnezeu (H. de Cherbury, M. Tindal, A. Collins).

Intrare: deism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deism
  • deismul
  • deismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • deism
  • deismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deismsubstantiv neutru

  • 1. Credință în existența unei ființe supreme, principiul și sursa oricărei realități, dar care nu intervine în ordinea naturii. DEX '09 DLRLC DN
    antonime: ateism
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.