2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEIFICARE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: -de-i-] – V. deifica.
DEIFICARE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: -de-i-] – V. deifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deificare sf [At: MDENC / P: de-i~ / Pl: ~cări / E: deifica] 1-2 Considerare (a unui obiect sau) a unei ființe drept zeu Si: deificat1 (1-2), (înv) deificație (1-2), (îvr) deifacere (1-2). 3-4 Atribuire a unor puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: deificat1 (3-4), (înv) deificație (3-4), (îvr) deifacere (3-4). 5 (Fig) Cinstire peste măsură Si: deificat1 (5), (înv) deificație (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEIFICARE, deificări, s. f. Atribuire a puterii divine unei ființe sau unui obiect.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEIFICARE s.f. (Liv.) Faptul de a deifica; zeificare. [Pron. de-i-. / < deifica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEIFICA, deific, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEIFICA, deific, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
deifica vt [At: NEGULICI / P: de-i~ / Pzi: ~ific și (îvr) ~icez / E: fr déifier, lat deificare] (Liv) 1 A considera ceva sau pe cineva ca fiind zeu Si: (înv) a deiface (1). 2-3 A atribui puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: a zeifica, (înv) a deiface (2-3). 4 (Fig) A cinsti peste măsură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEIFICA vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p. i. deific. / < it., lat. deificare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEIFICA vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEIFICA deific tranz. 1) (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. de-i-] /<lat. deificare, fr. déifier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deificà v. 1. a pune în numărul zeilor; 2. fig. a lăuda peste măsură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*deífic, a -á v. tr. (lat. dei-fico, -fi-cáre, d. deus, zeŭ, și fic, ca în edi-fic). Pun în număru zeilor. Fig. Laud peste măsură. V. apoteozez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deificare (livr.) (desp. de-i-) s. f., g.-d. art. deificării; pl. deificări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deificare (de-i-) s. f., g.-d. art. deificării; pl. deificări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deificare s. f. (sil. de-i-), g.-d. art. deificării; pl. deificări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deifica (a ~) (livr.) (desp. de-i-) vb., ind. prez. 1 sg. deific, 2 sg. deifici, 3 deifică; conj. prez. 1 sg. să deific, 3 să deifice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deifica (a ~) (de-i-) vb., ind. prez. 3 deifică
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deifica vb. (sil. de-i-), ind. prez. 1 sg. deific, 3 sg. și pl. deifică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEIFICARE s. v. zeificare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEIFICARE s. divinizare, zeificare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEIFICA vb. v. zeifica.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEIFICA vb. a diviniza, a zeifica, (înv.) a indumnezei. (A ~ o ființă muritoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-i-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: de-i-
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
deificare, deificărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a deifica. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: divinizare zeificare îndumnezeire
etimologie:
- deifica DEX '09 DEX '98 DN
deifica, deificverb
- 1. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: zeifica
etimologie:
- deificare DEX '09 DEX '98 DN
- déifier DEX '09 DEX '98 MDN '00