dehulare sf vz dăulare

daula v vz dăula² corectat(ă)

dăhăina v vz dăula

dăhăla v vz dăula

dăhoina² v vz dăula

dăhuia v vz dăula

dăhula v vz dăula

dăina³ v vz dăula

dăiona v vz dăula

dăula² [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăina, dăhăla, dăhoina, dăhu~, dăoina, dăina, dehăla, dehoia, dehu~, deula, deola, dohola, duhăla / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.

dăulare sf [At: PISCUPESCU, O. 212 / P: dă-u~ / Pl: ~lări / E: dăula] (Reg) 1 Istovire. 2 Batere a unui animal până i se rupe mijlocul. 3 (Îf dehulare) Obosire peste măsură. 4 Lipsă îndelungată a hranei, la animale. 5 (D. clădiri; îf dăhoiare) Aplecare într-o parte.

dehula v vz dăula

deula v vz dăula

doola v vz dăula

duhăla v vz dăula

DĂHULA vb. I. v. dăula.

DĂULA, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhula (ISPIRESCU, la TDRG), dehula vb. I.

dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.

dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.

dăuléz V. dăhulez.

dehuléz v. dăhulez.

dihăĭnéz și dihănésc V. dăhulez.

dihuléz V. dăhulez.

dăula (a ~) (a slei de puteri) (pop.) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dăulez, 3 dăulează; conj. prez. 1 sg. să dăulez, 3 să dăuleze

dăula (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăulează

dăula (sil. dă-u-)/dehula vb., ind. prez. 1 sg. dăulez/dehulez, 3 sg. și pl. dăulează/dehulează

dehula v. dăula

DĂULA vb. v. deșela, istovi, speti.

DĂULARE s. v. deșelare, istovire, spetire.

dăula vb. v. DEȘELA. ISTOVI. SPETI.

dăulare s. v. DEȘELARE. ISTOVIRE. SPETIRE.