opțiuni
  • info

10 definiții pentru dehiscent

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEHISCENT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. – Din fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis.

DEHISCENT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. – Din fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis.

dehiscent, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~nți, ~e / E: fr déhiscent, lat dehiscens, -tis] (Bot; d. fructe) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele.

DEHISCENT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Bot.; despre organe închise – fructe, antere) Care se deschide, se desface de la sine cînd ajunge la maturitate. Fruct dehiscent.

DEHISCENT adj. (Despre fructe) Care se deschide de la sine la maturitate. [< fr. déhiscent, cf. lat. dehiscens – care se deschide].

DEHISCENT adj. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele. (< fr. déhiscent, lat. dehiscens)

DEHISCENT ~tă (~ți, ~te) (despre fructe, antere) Care se caracterizează prin dehiscență. /<fr. déhiscent, lat. dehiscens, ~ntis

*dehiscént, -ă adj. (lat. dehiscens, -éntis, d. de-híscere, hiáre, a se deschide, a se căsca. V. hiat, casc). Bot. Se zice despre fructele care se deschid cînd se coc, ca păstările, capsulele ș.a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dehiscent adj. m., pl. dehiscenți; f. dehiscentă, pl. dehiscente

dehiscent adj. m., pl. dehiscenți; f. dehiscentă, pl. dehiscente

dehiscent adj. m., pl. dehiscenți; f. sg. dehiscentă, pl. dehiscente

Intrare: dehiscent
dehiscent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dehiscent
  • dehiscentul
  • dehiscentu‑
  • dehiscentă
  • dehiscenta
plural
  • dehiscenți
  • dehiscenții
  • dehiscente
  • dehiscentele
genitiv-dativ singular
  • dehiscent
  • dehiscentului
  • dehiscente
  • dehiscentei
plural
  • dehiscenți
  • dehiscenților
  • dehiscente
  • dehiscentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dehiscent, dehiscentăadjectiv

  • 1. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fruct dehiscent. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.