15 definiții pentru debutant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBUTANT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană aflată la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. – Din fr. débutant.

debutant, ~ă smf [At: MACEDONSCHI, O. IV, 3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr débutant] Persoană care debutează într-o carieră artistică, literară Si: începător.

DEBUTANT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană care se găsește la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. – Din fr. débutant.

DEBUTANT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană care face primele încercări într-o carieră, mai ales literară sau artistică; persoană fără experiență; începător, novice. Criticul are bucuria creatorului atunci cînd poemul, prezentat de un debutant la redacție, va cîștiga în urma sugestiilor sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 4/1. Ar fi trebuit să-mi aleg un subiect mai puțin greu de tratat pentru ca... să pot obține măcar umbra unui succes, atît de trebuincios debutantului. MACEDONSKI, O. IV 3.

DEBUTANT, -Ă s.m. și f. Începător, novice, cel care își face debutul. [< fr. débutant].

DEBUTANT, -Ă s. m. f. cel care își face debutul; începător, novice. (< fr. débutant)

DEBUTANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care debutează (într-un domeniu de activitate); novice; începător. /<fr. debutant

debutant m. cel ce debutează mai ales pe scenă.

*debutánt, -ă s. și adj. (fr. débutant). Care debutează, care e la începutu cariereĭ: trebuĭe să-ĭ încurajezĭ pe debutanțĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!debutant adj. m., s. m., pl. debutanți; adj. f., s. f. debutantă, pl. debutante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBUTANT s. începător, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un domeniu.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Semper homo bonus tiro est (lat. „Totdeauna omul bun e un debutant”) – Marțial, Epigrame, (c. XII, ep. 51). Aici cuvîntul „debutant” are înțelesul de naiv, lipsit, de experiență, ceea ce de obicei e caracteristic unui începător. Se referă la un anume Fabulinus, care fiind un bărbat de treabă, e considerat prost și e mereu înșelat. Goethe a alcătuit, după versul lui Marțial, un proverb mai scurt, dar cu același înțeles: Bonus vir semper tiro. LIT.

Intrare: debutant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debutant
  • debutantul
  • debutantu‑
plural
  • debutanți
  • debutanții
genitiv-dativ singular
  • debutant
  • debutantului
plural
  • debutanți
  • debutanților
vocativ singular
  • debutantule
  • debutante
plural
  • debutanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debutant, debutanțisubstantiv masculin
debutantă, debutantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană aflată la începutul unei cariere (artistice). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Criticul are bucuria creatorului atunci cînd poemul, prezentat de un debutant la redacție, va cîștiga în urma sugestiilor sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 4/1. DLRLC
    • format_quote Ar fi trebuit să-mi aleg un subiect mai puțin greu de tratat pentru ca... să pot obține măcar umbra unui succes, atît de trebuincios debutantului. MACEDONSKI, O. IV 3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.