9 definiții pentru degerătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEGERĂTURĂ, degerături, s. f. Inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. – Degera + suf. -ătură.
DEGERĂTURĂ, degerături, s. f. Inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. – Degera + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
degerătură sf [At: LB / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~ri / E: digera + -tură] 1-7 Degerare (1-7). 8-9 (Inflamație sau) leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. 10 (Pex) Parte a corpului care a degerat. 11 (Reg) Boală de vite nedefinită mai îndeaproape. 12 (Trs) Arătură de toamnă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGERĂTURĂ, degerături, s. f. Iritație, rană produsă prin degerare. Alifie pentru degerături.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGERĂTURĂ ~i f. Leziune provocată de acțiunea gerului. /a degera + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
digerătură sf vz degerătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
digirătură sf vz degerătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
degerătură s. f., g.-d. art. degerăturii; pl. degerături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
degerătură s. f., g.-d. art. degerăturii; pl. degerături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
degerătură s. f., g.-d. art. degerăturii; pl. degerături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
degerătură, degerăturisubstantiv feminin
- 1. Inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Alifie pentru degerături. DLRLC
-
etimologie:
- Degera + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09