DEGERÁT, -Ă, degerați, -te, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Cu degerături; înghețat. 2. (Despre plante, fructe, legume) Atins, stricat de ger. – V. degera.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGERÁT ~tă (~ți, ~te) v. A DEGERA. ◊ A nu face (sau a nu plăti) nici (sau cât) o ceapă ~tă a nu avea nici o valoare; a nu valora nimic. /v. a degera
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGERÁT adj. înghețat, (prin Munt.) mereu. (Om ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre ființe) A căpăta iritații sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorți de frig; a îngheța. 3) (despre plante, legume) A-și pierde calitățile și puterea de germinație, fiind atins de ger. /<lat. degelare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGERÁ vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul câmpului.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degerá (déger, degerát), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. și pl. dégeră
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
déger, a -á v. intr. (lat. dégelo, -áre, d. gĕlu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin înghețarea vaselor capilare: plantele aŭ degerat. Amorțesc de ger: mi-aŭ degerat picĭoarele.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a nu face nici cât o ceapă degerată expr. a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink