DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERESCÉNȚĂ ~e f. 1) Tendință de degenerare. 2) med. Modificare regresivă a unui țesut sau a unui organ, susținută de perturbarea funcțiilor acestora. /<fr. dégénérescence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERESCÉNȚĂ s.f. 1. Tendință de degenerare. ♦ Modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (Mat.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator. [Cf. fr. dégénérescence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERESCÉNȚĂ s. v. atrofie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degenerescénță s. f., g.-d. art. degenerescénței; pl. degenerescénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degenerescénță f. pl. e (fr. dégénérescense). Barb. Degenerare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

DEGENERESCÉNȚĂ (‹ fr.) s. f. 1. (BIOL.) Transformare a unei structuri biologice organizate într-o structură ce și-a pierdut atât caracterele distincte cât și funcția normală. 2. (MED.) Modificare patologică regresivă a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism (ex. d. grasă, d. amiloidă etc.). 3. (PSIH.) Degradare mentală și morală. 4. (MAT., FIZ.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink