DEGENERÁRE, degenerări, s. f. Faptul de a degenera; decădere, stricare, degenerescență, degenerație. – V. degenera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁRE s.f. Acțiunea de a degenera și rezultatul ei; decădere; stricare, degenerescență; degenerație. [< degenera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

degeneráre s. f., g.-d. art. degenerắrii; pl. degenerắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁRE s. 1. v. atrofie. 2. v. pipernicire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degeneráre s. f. → generare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁ, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial; a decădea. – Din fr. dégénérer, lat. degenerare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEGENERÁ ~éz intranz. 1) A pierde (total sau parțial) însușirile naturale caracteristice speciei sau genului. 2) A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a regresa; a decădea. 3) fig. A ajunge în stare de declin moral; a se degrada; a decădea; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia. /<fr. dégénérer, lat. degenerare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁ vb. I. intr. 1. A se depărta de tipul primitiv, pierzând din calități, din valoare. 2. (Fig.) A se schimba în rău; a decădea. [< fr. dégénérer, it., lat. degenerare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁ vb. intr. 1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calități, din valoare. 2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea. (< fr. dégénérer, lat. degenerare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

degenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 degenereáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁ vb. 1. v. atrofia. 2. v. pipernici.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degenerá vb., ind. prez. 1 sg. degeneréz, 3 sg. și pl. degenereáză; conj. prez. 3 sg. și pl. degeneréze; ger. degenerând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degenerațiúne f. (lat. degenerátio, -ónis). Acțiunea de a degenera și starea ființeĭ degenerate. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

degeneréz v. intr. (lat. degénero, -áre, d. genus, géneris, gen, rasă, neam). Îmĭ stric forma, perd valoarea, forța, calitățile: măgaru a degenerat în climele noastre. Mî schimb în răŭ, mă agravez: guturaĭu a degenerat în catar, cearta în bătaĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink