DEGENERÁȚIE, degenerații, s. f. (Rar) Degenerare. – Din fr. dégénération.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁȚIE s.f. (Rar] Degenerare, decădere. [Gen. -iei, var. degenerațiune s.f. / cf. fr. dégénération, it. degenerazione].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁȚIE s. f. degenerare. (< fr. dégénération)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

degeneráție (rar) (-ți-e) s. f., art. degeneráția (-ți-a), g.-d. art. degeneráției; pl. degeneráții, art. degeneráțiile (-ți-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGENERÁȚIE s. v. atrofie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degeneráție s. f. → generație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degenerațiúne f. (lat. degenerátio, -ónis). Acțiunea de a degenera și starea ființeĭ degenerate. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink