O definiție pentru defătăciune
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEFĂTĂCIUNE s. v. desfătare, petrecere, veselie.
Intrare: defătăciune
defătăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||