DEFORMÁRE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. ◊ Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite. Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformáre s. f.] – V. deforma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁRE ~ări f. 1) v. A DEFORMA și A SE DEFORMA. ◊ ~ profesională deprindere căpătată prin exercitarea unei profesiuni, folosită abuziv. 2) tehn. Operație de modificare a formei volumului sau suprafeței unui material. [G.-D. deformării] /v. a deforma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. [< deforma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁRE s. 1. strâmbare, (pop. și fam.) scofâlcire. (~ a unui obiect.) 2. v. desfigurare. 3. v. stâlcire. 4. v. scâlciere. 5. v. scâlcietură. 6. corupere, stricare. (~ unei limbi.) 7. v. denaturare. 8. v. deformație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deformáre s. f. → formare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEFORMÁ ~éz tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEFORMÁ mă ~éz intranz. A-și modifica forma primară; a-și pierde forma inițială. /<fr. déformer, lat. deformare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁ vb. 1. a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scâlcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. v. scâlcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența ...) 7. v. denatura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, 3 sg. și pl. deformeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deformațiúne f. (lat. deformátio, -ónis). Stricarea formeĭ, urîțire. – Și -áție dar ob. -are.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink