DEFORMÁȚIE, deformații, s. f. Deformare. [Var.: deformațiúne s. f.] – Din fr. déformation, lat. deformatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁȚIE s.f. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ◊ Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. [Gen. -iei, var. deformațiune s.f. / cf. fr. déformation, it. deformazione, lat. deformatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁȚIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. ♦ ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr. déformation, lat. deformatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFORMÁȚIE s. 1. v. desfigurare. 2. deformare. (~ profesională.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deformáție s. f. → formație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deformațiúne f. (lat. deformátio, -ónis). Stricarea formeĭ, urîțire. – Și -áție dar ob. -are.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink